Sunt un fan al ad-urilor “Get A Mac”, desi inca nu am unul (soon). Ieri discutam cu un prieten despre programare web oriented si am vrut sa vedem o comparatie intre ruby si php.

La search-ul “Ruby vs. PHP” al treilea rezultat apare:

Nu original, insa pentru cineva care a vazut ad-urile mac (oare cine nu le-a vazut?) e o chestie funny. Cred ca cel mai mult imi place melodia din backgound “Having Trouble Sneezing – Mark Mothersbaugh”. As putea sa o ascult ore in sir. Imi aduce aminte de discurile cu povesti pe care le ascultam cand eram mic.

Dupa plecarea lui Marius Ghenea si inceperea sezonului 3, seria Arena Leilor parca a luat-o mai repede la vale si se degradeaza din ce in ce mai rapid. Cred ca au o problema in primul rand cu cei care fac selectia planurilor de afaceri. Mi se pare ca producatorii emisiunii nu au inteles un lucru: Nu poti sa faci entertainment pe sutele de mii de euro ale investitorilor.

Ar trebui sa dea informatii minime despre cum se face un plan de afaceri, cifrele care trebuie sa le contina, eventual cateva exemple explicate, sau daca nu vor sa-si bata capul, sa promoveze un site care face asta.

Formatul emisiunii este imprumutat de dincolo, insa producatorii au uitat sa imprumute si profesionalismul aferent si necesar unui astfel de show. Imitatia romaneasca are parte de concurenti din ce in ce mai slabi cu afaceri din ce in ce mai ciudate care nu ar trebui sa treaca de selectia initiala.

Daca inainte ma uitam la emisiune pentru ca eram curios de reactia investitorilor la diferite businessuri si cum isi gandesc rentabilitatea, de cand a plecat Marius Ghenea (care reusea sa ma surprinda prin intrebarile pe care le punea si directiile de interes) ma uit sa-l vad pe Calin, insa cu prezentari atat de slabe, inca nu am vazut nimic interesant. Mai degraba interventiile lui ma amuza, este interesat de orice proiect care are legatura cu internetul de la infiintarea unor legal torrents (bafta cu proiectul, cand o sa il terminati o sa va dati seama ca cifrele erau niste estimari puerile) pana la colectarea si distribuirea de “Cultura adevarata” pe net (btw, ceva mare, multa informatie, vorbind despre fisiere video nu pot fi 10 GB, poate 10 TB).

Am observant ca Fusu se baga intr-o afacere doar daca indeplineste una din aceste doua conditii:

1. Investitia este atat de mica incat nu-l intereseaza, ceva de genul: “This might be crazy enough to work”.
2. Poate sa faca exit a doua zi pe mult mai mult decat a platit azi (asta incearca toti, dar la el e enervant de evident).

Cu astfel de abordari, “Aleea Renilor” cum este denumita mai nou, si-a pierdut factorul de interestingness, si producatorii ar trebui sa abordeze planul de calamitate “Back to the drawing board” ca sa salveze ce a mai ramas bun din emisiune.

Dragos scrie o analiza foarte buna a primului episod intr-un post.

Azi am primit un link de la un amic cu un joculet dragut. Iepurasul din imagine, odata ce ii “atingi” burta, se imbolnaveste subit si te trezesti in sala de operatie cu pacientul pe masa. Apoi ai doua fire cu care il resuscitezi la 220 (ingenios, nu? ) urmand operatia propriu-zisa. Tot jocul dureaza un minut si este pe viata si pe moarte (adica daca nu iese operatiea, bye bye mr. rabbit). Puteti sa va exersati talentele de veterinari aici.

Site-ul este al unei agentii din olanda si anume 10mg Interactive, cu clienti printre care se numara BMW, Vodafone, T-Mobile, Nokia, SonyEricsson si multe alte mari branduri. Ce mi s-a parut interesant a fost focusul pe joculet. Nu poti vedea clientii si portofoliul (care btw, este prezentat cat se poate de sumar) decat daca mergi pe about.

Sincer am ramas placut impresionat si profund dezamagit ca pe la noi nu se prea practica interactive media. Desigur, exista tentative insa lucrurile sunt gresit intelese si excesiv de incarcate. Daca ti-ai tras site in flash esti interactiv, nu?

Asa e la ei:

Asa e la noi:

Stau si ma uit la Aren Leilor, mi se pare interesanta emisiunea, cred ca sunt multe de invatat din ea si cred ca se pot trage multe conculzii care pot sa te ajute fie ca vrei sa devii antreprenor sau pur si simplu te pasioneaza domeniul.

Am vazut un caz foarte interesant acum, mi-am adus aminte de multi altii care au participat la aceasta emisiune si nu am putut sa nu observ faptul ca cei mai multi tineri, (unii lipsiti de experienta in domeniul pe care vor sa il abordeze, altii lipsiti de abilitati manageriala, viziune si leadership) urmaresc castiguri imediate si din dorinta de a crede in business-ul pe care doresc sa il dezvolte, ajung sa conceapa niste planuri de afaceri usor atipice pentru niste oameni care au multe lipsuri.

Multi au inceput sa priveasca gresit aceasta “sursa de investitii”. Aici ma refer la diferenta dintre a privi ca pe o  oportunitate de a dezvolta un business care te pasioneaza, il stapanesti, pentru care ai ambitii dar nu si finantare si  a privi ca pe o sansa de a te lansa in business si nimic mai mult. Ca si exemplu concret, am vazut doi tineri care doreau sa inceapa un business la baza caruia statea psihologia cu aplicatii in arhitectura si amenajari interioare. Ideea pare destul de atragatoare, desi multe pot sa mearga prost.

Din discursul celor doi am observat urmatoarele greseli:

1. Suma ceruta de ei 65.000 E, includea multe lucruri care nu erau neaparat necesare unui astfel de business, se putea face un buget mai mic, fara a afecta profesionalismul si deschiderea pe care ar fi trebuit sa o aiba afacerea.
2. Nu aveau nici unul experienta in conducerea unui business sau a unei echipe, dar au presupus din start ca se vor descurca, argumente pentru aceasta presupunere nu au existat.
3. Desi business-ul se baza mai mult pe partea de design in functie de profilul psihologic, nu au inclus in prezentarea lor nici un exemplu (cred ca le-ar fi adus un plus).
4. Cereau niste salarii inca din faza incipienta ( undeva la 1.100 E), mult mai mari decat salariul mediu, ceea ce arata clar faptul ca au vazut intrarea lor in arena ca pe o sansa de realizare financiara pe termen scurt.

Precizia in executarea planului de afaceri este unul din punctele cheie, desi majoritatea planurilor nu isi respecta cifrele odata pornit business-ul. O asemenea precizie nu poate veni din estimari sau din “noi cu atata vrem sa vindem” fara un minim de studii in spate. Pentru a putea sa ai succes intr-o astfel de intalnire, trebuie sa ai temele foarte bine facute, ceea ce nu se prea intampla.

Some hints pentru cei care merg si vor sa aiba o minima argumentare:

• teste psihologice pe abilitati de leadership facute de un cabinet de psihologie, la fel teste de abilitati de comunicare.
• un studiu care sa confirme toate presupunerile pe care le faci (se pot folosi tool-uri gen phpSurvey care e open source pentru a le intocmi si centraliza rezultate).
• recomandari de la persoane cu care ai lucrat, eventual echipe in care ai lucrat.
• cand e vorba de un start-up, documentarea face diferenta.
• analiza a concurentei
• analiza pietei si posibililor concurenti care au interese in acele zone (ex: cat de greu i-ar fi unui arhitect renumit sa faca un parteneriat cu uncabinet depsihologie renumit pentru a face acelasi lucru ca si cei doi tineri) si in momentul in care intra pe piata, prin ce te diferentiezi? ce valoare adaugata aduci serviciului sau produsului care ar fi greu accesibila celorlalti?
• in nici un caz nu includeti in planul de afaceri cheltuieli care nu sunt neaparat necesare si ar putea fi considerate ‘rasfaturi’. (ex: daca o masina nu iti aduce bani prin felul in care o folosesti, nu o include).
• cauta sa arati de ce tu esti cel mai potrivit pentru viitorul business, ce valori aduci de care este nevoie intr-un astfel de business. De ce sa investeasca leii alaturi de tine intr-un start-up si nu singuri dupa ce le dai ideea?
• daca iti ceri un salar,gandeste in termeni cat mai concreti ce faci tu pentru a merita banii aceia, si mai important ce valori aduci pentru ca acel business sa investeasca in tine cu un ROI bun.

Daca participantii ar lua in serios cel putin aceste aspecte (minime), cred ca am asista la o emisiune mult mai dinamica, cu mult mai multe investitii/show. Unele idei au un pontetial urias, insa daca cel care doreste sa le implementeze se rezuma la a expune ideea si scalda cateva cifre, nu are un business.

Sau cum sa traduci o stire, scrisa de BBC fara sa gandesti.

BBC scrie un articol al carui titlu este “Microsoft Unveils Table Computer” dar sub titlu apare un pasaj care zice asa: “Microsoft has unveiled a new touch-sensitive coffee table-shaped computer”, de unde si traducerea celor de la Media & Adverising care practica one-source journalism: “Microsoft lanseaza un computer in forma de masuta de cafea”. Intr-adevar, forma seamana si cu o masuta de cafea, si cu un taburet, ceea ce face titlul mai mult decat irelevant pentru continutul articolului.

Deci iata cum Surface ajunge masuta de cafea a advertiserilor si media expertilor Romani. Dupa spusele lor probabil aplicatia dezvoltata in parteneriat cu T-Mobile (cu utilitati multiple dintre care amintesc doar prezentarea ofertei si abilitatea de facturare a produselor si planurilor tarifare) va servi companiei intr-o ambianta de Cafenea, de unde iar prin deductie logica, aberand si fara pic de documentatie, deduc ca T-Mobile odata ce are “masutele de cafea” isi va deschide un lant de cafenele. Speculand mai departe, poate chiar va fi interesat sa cumpere Starbuck’s, dar asta doar dupa ce Ariel si Omo vor scoate niste detergenti speciali folositi pentru curatirea petelor de cafea de pe fata de masa care urmeaza sa stea pe masutele de cafea Surface.

Refuzati de DoubleClick, acestia din urma preferand sa bata palma cu Google, baietii de la Microsoft si-au stors buzunarele de $6 miliarde (comparativ cu 3.1 platite pentru DoubleClick) pentru aQuantive. Ce-i drept banii par sa fi meritat (cea mai costisitoare achizitie din istoria Microsoft) daca luam in calcul experienta de 10 ani in marketingul digital cu care vine la pachet proaspata achizitie.

Steve Ballmer (CEO Microsoft) spune despre achizitie ca reprezinta urmatorul pas in dezvoltarea retelei proprii de advertising.

(more…)